Viata in balanta, cu copii si fara


La 25 de ani crezi ca lumea e a ta si ai cuceri-o toata, pe loc. Te simti liber, puternic, cuceritor. Visezi mult, visezi departe, incerci imposibilul si s-ar putea sa reusesti. Realizezi lucruri marete si sunt ale tale. Apoi, dupa un timp, viata se imparte la doi si faci echipa pentru o alta viata. Noi, ne-am cucerit unul pe altul si am ales sa plecam la drum cu idealuri comune. Am calatorit mult in primii ani impreuna, si am fi facut-o mai des, daca ne permiteam la vremea aceea. Unul dintre momentele inedite, a fost atunci cand, in primul nostru an impreuna, de ziua mea, N. a venit cu trei prieteni, m-a luat de la serviciu sa mergem intr-un loc sa sarbatorim, iar acel loc s-a numit Viena, Prater Park. Am ajuns, am mancat cel mai bun chebap de 3, 5 euro, la Westbahnhof, ne-am dat in tot ce era mai periculos si mai aventuros pana am terminat toti banii de buzunar si ne-am intors acasa, obositi dar fericiti. O alta amintire placuta ramane Praga, oras de care m-am indragostit iremediabil, si il bateam la pas cucerita de stradutele pavate cu piatra si de arhitectura gotica, romana, baroca, renascentista, modernista si de Art Nouveau, toate incorporate in structura orasului.
Charles Bridge, Praga – cererea in casatorie
Intr-o seara, la apus, mergand pe Charles Bridge, ma asez pe scaunul unuia dintre pictorii stradali, pentru a-mi face portretul. Mi se pareau desavarsiti, adevarati artisti, priveau cu pasiune si pictau sau desenau in creion, cu o placere deosebita. Fiecare portret avea ceva diferit, trasaturile erau redate in amanunt. Oamenii treceau si ma priveau, unii se opreau, zambeau admirativ. N. ma redescoperea atunci, si cu fiecare contur creat parea mai convins ca acesta era momentul potrivit pentru a face pasul cel mare, cererea in casatorie.


Toate lucrurile se fac in viata, la momentul potrivit
Dupa un timp cand s-a concretizat totul, a urmat luna de miere in Malaezia, Thailanda, Langkawi. Am petrecut alte trei saptamani fantastice in Maroc, in Casablanca, Rabat, Marrakesh si Fes. Parisul, orasul iubirii si al luminilor ne prindea tot la pas, descoperindu-l ca doi indragostiti in locul potrivit. In acelasi timp, ne doream un copil si faceam toate demersurile in privinta aceasta, dar ma bucur ca ne-am creat si astfel de ocazii, de a calatori. Toate lucrurile se fac in viata, la momentul potrivit. Ne-a imbogatit enorm acea experienta, vedeam cat suntem de diferiti ca oameni si cultura, dar avand acelasi scop, de a fi buni.
Nu mai esti doar tu, doar tu si ea, sunteti un TOT, si totul are alt sens acum.
Cu timpul insa, incerci alte provocari, simti ca vrei o familie, vrei sa fii parinte, vrei sa capeti alte experiente. O faci mai constient si asumat. Atunci pleci intr-o alta calatorie, a trairilor si a emotiilor pentru noua viata ce se va naste, sau va veni sa te intalneasca si sa te completeze.
Nu mai esti doar tu, doar tu si ea, sunteti un TOT, si totul are alt sens acum.
Cand apar copiii, nu mai esti singur niciodata…
Viata alaturi de un copil sau doi sau trei, e ca un carusel care nu se mai opreste…te duce in lumea toata, e ca o poveste de seara, in care binele invinge mereu, dar trebuie sa lupti pana la final. Intodeauna exista o morala, o lectie. Cand nu ai copii, bucurille sunt personale, sunt ale tale, pot fi marete, le traiesti din plin, inca te mai rasfeti cu ce iti place si e bine sa se intample asa, caci atunci cand apar copiii, nu mai esti singur niciodata. Bucuria lui e si bucuria ta, se nasc in tine sentimente de care nu stiai ca exista, credeai ca nu poti iubi mai mult, dar te inselai…iubire mai sincera, mai curata, mai intensa si mai frumoasa de atat nu exista.
De multe ori simt ca sunt prea sarace cuvintele sa exprime iubirea mea de mama pentru copiii mei, probabil se citeste in ochii mei, in felul in care ii privesc.
Vezi lumea prin ochii lui de copil, iar TU esti lumea lui toata
Multe s-au schimbat de cand au aparut copiii, nu mai exista timpul care era o data doar al nostru, nu mai pierzi nopti intregi cu chipsuri si popcorn pana termini un film maraton, nu mai ai acelasi timp pentru prieteni, nu mai calatoresti la fel cum o faceai odata, spontan sau pe termen lung si nu mai faci aceleasi prostii caracteristice varstei. Insa, ce traiesti atunci cand apare un copil in viata ta, cand devii parinte, cand il tii prima data in brate, cand iti ofera primul zambet, primii pasi, primul “te iubesc”, prima zi de gradinita cu ghiozdanul in spate, cand te imbratiseaza seara la culcare si vrea si el sa te sarute pe ochi si pe frunte, cand iti pune cele mai traznite intrebari si vezi cat de repede creste, cand te face mandru prin orice gest, sau vorba sau fapta, cand stii ca e meritul tau pentru ce e EL astazi, cand vezi lumea prin ochii lui de copil, iar TU esti lumea lui toata, atunci ai inteles ca viata ta e mult mai buna acum, ca nu te saturi sa ii privesti chipul linistit atunci cand doarme, ca oricat de greu iti e, sau oricat de obosit esti, atunci cand pleaca pentru un timp de langa tine, ti se face atat de dor… si indiferent cat de repede si de mare creste, tot in inima ta el locuieste.
Fiecare varsta are provocarile ei
Ce stiu sigur astazi, este, ca, fiecare varsta are provocarile ei si merita traita din plin. Joaca-te cat poti cand esti copil, razi mult si fii fericit. Viata oricum te ia prea mult in serios cand esti adult, te incearca prea tare uneori, iar scoala vietii nu are final.
Cand ma uit in ochii copiilor mei, vreau sa stiu si sa simt ca sunt fericiti, ca sunt liberi si gandesc liber, ca invata din greseli si isi asuma consecintele, ca invata cum sa gandeasca si nu ce sa gandeasca. Ca merita sa fie buni, empatici, ca invata sa daruiasca si sa iubeasca neconditionat. Sa ofere pentru ca asta ii face fericiti, si nu pentru a primi ceva in schimb. Iar noi, parintii, sa intelegem ca ei nu ne cer ce nu am avut noi, ei, copiii, ne vor pe noi mereu langa ei, disponibili, blanzi, rabdatori, iubitori.
Si totusi, uneori, adult fiind, vrei sa te intorci la tine…
Si totusi, uneori, adult fiind, vrei sa te intorci la tine, la dorintele si idealurile tale, te redescoperi cu alte pasiuni in materie de muzica sau filme, sau hobby-uri si vrei timpul tau, il vrei doar pentru tine, dar o faci diferit acum. Stii ca oricum, cea mai mare parte din tine si din ceea ce esti, le apartine lor, copiilor tai, cu ei iti descarci si iti incarci bateriile.
Si daca scoala vietii iti ofera cele mai bune lectii, in tot ceea ce faci cauta echilibrul de a fi impacat, asumat. Fii un parinte prieten, iubitul sau iubita de odinioara, copilul care erai candva, dar fii multumit pentru ceea ce esti, pentru ceea ce traiesti, alegerile iti apartin.










