Cand copilul e matinal si tu NU

Antonia sau “Soarele meu”, cum imi place mie sa ii spun, a fost dintotdeauna un copil matinal. Se trezeste dimineata la 6:30 – 7:00, indiferent de ora la care se culca, dar din fericire, de cele mai multe ori, adoarme in jurul orei 21:30 cel tarziu, cand merge la gradinita.

Iar, acum in vacanta, totul s-a decalat, e mai mult timp de joaca si uneori adoarme si in jurul orelor 23:00. Astfel, diminetile mele, au fost fara voia mea, incepute dimineata devreme. Asta nu ar fi fost chiar o problema, daca cei trei mofturosi ai mei, ar manca si ei acelasi mic dejun si nu fiecare altceva, exceptand clatitele.

Revenind la diminetile noastre, in weekend sau in vacante insa, imi doresc enorm de mult sa mai prind un somn bun dimineata, si mai trag de timp in pat. Dar, la primul zgomot mai apasat, sar din asternut si alerg pe scari pana in bucatarie, de parca ar fi proba de stafeta. 

Noua Pasiune, Gatitul

Noua ei pasiune este gatitul, desi are o bucatarie a ei, vase, tigai, multe fructe si legume, ea vrea mai mult de atat, vrea bucataria mea cu tot ce e in ea. Astfel, au fost multe dimineti in care a experimentat diferite combinatii de cereale, mix de alune si fulgi de porumb, sosuri si mancaruri fara a folosi plita, din fericire (sistem child locked).

Astazi insa, s-a hotarat sa ne lase pe toti sa dormim si astfel, intr-o liniste suspecta a folosit toate condimentele din borcanele frumos aranjate, toata sarea si tot zaharul, toata boiaua dulce si picanta si toate ierburile aromatice, etichetate si aranjate migalos. Era mandra tare de sosul obtinut si i-am aratat ca nu mai avem sare si patrunjel uscat pentru ciorbita, a tinut sa mentioneze ca ne-a lasat totusi piperul.

Primul instinct ar fi putut fi o mustruluiala pe un ton mai ridicat, insotit de o pedeapsa (10 minute pe canapea, timp in care sa se gandeasca la ce a gresit – dar se lua cu joaca si uita de ce e acolo). Insa, cand ii vezi chipul ghidus, ochii mari si gura la urechi, spunandu-ti ca astazi a gatit ea, a cata oara… tragi aer in piept, mai tragi o data si inca o data si te apuci sa stergi tot sosul rosu de boia, de pe mobila ta lucioasa si pretioasa… calci pe varfuri ca o gratioasa, sa nu ti se lipeasca toate condimentele de talpi si treci la treaba, si da-i si freaca, timp in care, ea e deja in leagan, chicotind de bucurie.

Fixeaza Limite

Totusi, era nevoie sa inteleaga de data aceasta, ca exista o limita a incercarilor si a experimentelor culinare pe cont propriu, si am hotarat sa schimb tactica. Astfel, la micul dejun pe care il astepta cu nerabdare, i-am oferit o felie de paine cu sosul acela, a luat putin, a tipat si a scuipat. L-a respins total si hotarat, spunand ca e o mancare doar pentru noi, adultii, hmm, atunci, am intrebat-o daca sa il folosesc ca sos de rosii pentru ciorbita. S-a panicat de-a dreptul, fiind o mare devoratoare de ciorbita. Pare ca de data asta a inteles si s-a convins ca sosurile nu pot fi facute la orice varsta si in orice cantitate. Mai vedem pana la urmatoarea reteta…