TOAMNA LA MUNTE CU GUST DE PAINE CALDA SI COZONACI

Toamna cu noi, toamna din noi… aramie, blanda si insorita. A fost o toamna cu gust de fragi si mure de padure, de paine proaspata de casa, de cozonaci care te imbiau cu mirosul lor si iti aduceau aminte de copilarie si nu in ultimul rand de bucuria intalnirii cu oameni noi, cu oameni buni si frumosi.

Toamna are alt farmec acum, cladirile din ciment si sticla, cartierele de blocuri care formau un labirint rece si gri, au fost inlocuite cu verdele inca crud, cu galbenul si maroniul degrade al frunzelor, cu campuri cu vaci si cai si oi care pasc agale cat sa insufleteasca tot campul plin cu flori.

Intoarcerea la copilarie

Tot peisajul acesta te face sa te intorci la copilarie, la viata de la tara, la prispa casei, la cuptorul de pamant din curte, la mirosul de grajd, la curtea plina cu pasari mari si mici, la gustul painii aburinde scoase din cuptor, la gustul mancarii traditionale romanesti.

Noi nici nu stiam atunci cat de liberi, de veseli si de fericiti eram… cat de sanatos si de natural mancam, si cat de dor ne va fi de cum eram odata.

La tara la bunici, in tarana si in talpile goale

Am copilarit la tara la bunici, acolo era lumea mea, acolo simteam libertatea si pamantul care imi alerga sub talpile goale. Acolo mancam din copac, de pe camp si de pe jos. Ne mozoleam la gura cu lapte batut, struguri, must si nuci verzi. Eram murdari dar plini de viata si de culoare. Totul avea gust, totul era viu si colorat. Desi nu am vrut, am crescut si am plecat, dar sufletul tot acolo mi-a ramas. Peste ani, ca parinte am incercat sa ii aducem pe copii mai aproape de tot ce am trait noi candva, nu e la fel si nu va mai fi vreodata, dar cu noi si prin noi, le oferim o parte din ce trebuia sa insemne copilaria la tara.

Intoarcerea la traditii

Chiar si pentru o zi ne-am intors la portul popular, la ia romaneasca, la painea framantata si dospita, la masa si scaunele de lemn cu trei picioare, la strachinile si stergarele din bucataria bunicii, la cosul cu merinde si bunatati, la culorile si gustul copilariei.

Eu ma pierdeam nostalgica in trecut, ei chiuiau de bucurie si de nerabdare pentru bunatatile ce urmau sa iasa din cuptorul Oanei, vecinei noastre care ne surprinde si ne rasfata mereu cu bunatati.

Aici viata are gust. Gustul copilariei.