Suntem diferiti, traim, gandim si simtim diferit

Avem un lucru in comun, ne dorim sa devenim parinti. Sa avem un copil sau doi. Avem cu totii acelasi vis de indeplinit. In schimb suntem atat de diferiti, gandim si simtim diferit.

Intrebarile, temerile, fricile, grijile sunt mereu altele, sau in alta ordine…

Am realizat asta, cunoscand de curand un cuplu tare frumos, doi oameni extraordinari. Sunt de 10 ani impreuna si tot de atunci isi doresc sa devina parinti. Cauzele medicale pentru care nu pot avea copii nu se cunosc inca, nici de catre ei si nici de catre medici. Astfel, s-ar deduce ca ar putea fi o incompatibilitate intre parteneri.

Limita e doar in mintea noastra

Au venit din Bucuresti in Cristian pentru a ne cunoaste dincolo de povestea scrisa, de imagini si poze. Au vrut sa fie convinsi ca se poate. Ne priveau cu ochii mari, emotionati ca uneori imposibilul devine posibil. Limita e doar in mintea noastra. Am stat ore intregi la povesti, am dat firul inapoi si redescopeream emotiile fiecarui inceput. Ne fixau cu privirea si traiau cu noi si prin noi fiecare gest, fiecare emotie transmisa.

Credeam ca isi vor dori sa stie cum a decurs tot procesul in sine, care sunt pasii concreti, ce acte sunt necesare. Dar ei aveau alte intrebari, altceva conta.

Ne-au surprins cu prima intrebare, prima teama pe care ei o aveau.

“Cum au reactionat prietenii?”… recunosc, atunci m-am blocat. Ii priveam nedumerita si nu intelegeam intrebarea. Ma asteptam sa mai urmeze o alta sau sa o completeze pe aceasta. Dar ei au insistat…

Dezmeticindu-ne, ne-am dat seama cat suntem de diferiti, emotiile noastre sunt altele chiar daca impartasim acelasi vis.

In toata discutia si raspunsurile oferite, am mizat tot timpul pe sinceritate. Poate ca uiti, faci pauze, te incurci, dar gesturile, zambetul, emotiile nu te tradeaza.

Mintea minte… asculta-ti inima

Revenind, pentru noi, nu a contat acest gand, cum vor reactiona prietenii. Nici macar nu ne-am anuntat familia initial, de data aceasta voiam sa fim siguri ca vom reusi. Poate si in mintea noastra exista acest gand de a nu fi influentati cumva. Insa atunci cand a fost nevoie de cele trei caracterizari ale prietenilor, vecinilor, colegilor de serviciu, am fost tare emotionati de reactia si sustinerea lor vis a vis de demersul nostru. Stiau cati ani de lupta cu infertilitatea aveam in spate, cat de mult incercasem sa devenim parinti, cat de mult ne doream sa avem un copil. Si atunci mai mult ca oricand am simtit toata sustinerea si incurajarea lor.

Una dintre cele mai frumoase calitati ale unei prietenii este sa intelegi si sa fii inteles – SENECA

Apoi prietenii, pot fi pregatiti sa te accepte si in aceasta formula extinsa. Prietenii, prin definitia lor, sunt cei care rezoneaza cu tine, care te inteleg, care te accepta si iti sunt alaturi si in momente mai putin placute, sunt cei care te incurajeaza cand simt ca iti este greu sau nu mai poti, prietenii sunt cei care rad si plang odata cu tine. Sunt cei care te cunosc cel mai bine. Ei te stiu cu toate fricile, temerile si emotiile tale. Ei stiu ce iti doresti si pun umarul sa te ajute, daca ii lasi. Ei, cei care sunt, raman langa tine mereu. Restul pentru care ne facem griji, nu sunt prieteni, sunt parte din viata noastra, ne sunt aproape uneori, ne completeaza, uneori nu ne inteleg, alteori ne judeca. Dar si prin ei ne formam cumva echilibrul in viata.

Copiii rad, se joaca si vor sa fie fericiti…de cele mai multe ori, parintii au nevoie sa fie educati si prin ei vor creste copii educati

“Cum vor reactiona copiii prietenilor?” Copiii se joaca, copiii rad impreuna, copiii se bucura daca mai au un partener de joaca. Copiii educati nu pun etichete, nu judeca dupa varsta si culoarea pielii, copiii iti admira bicicleta sau papusa si isi doresc si ei sa le-o dai putin. De asemenea ceilalti copii din familie, din imprejurimi, copiii prietenilor pot fi pregatiti pentru noul membru al familiei. Nivelul de socializare se construieste in timp, treptat. Si pentru copilul adoptat ar putea fi prea mult dintr-o data, emotiile lui trebuie gestionate cu atentie, cu rabdare.

De aceea am considerat important sa mentionez ca cea mai importanta parte a adoptiei, o constituie tranzitia de la asistentul maternal la familia adoptiva.

“Noul” care place si “noul” care sperie

Cosmin avea 6 ani la momentul adoptiei, iar aceasta etapa a fost extrem de importanta pentru noi. Initial, dincolo de bucuria unui loc nou, diferit, jucarii noi, parteneri noi de joaca, intervine si “noul “ care ii sperie, constientizarea faptului ca a plecat de langa cei cunoscuti, indiferent de apropierea emotionala si de atasamentul creat, era departe de “familia” lui, de prieteni, de colegi, de rutina, de obiceiurile create.

Si toata aceasta tranzitie trebuie inteleasa si acceptata atat de catre copil cat si de catre familia adoptiva. Si cel mai in masura sa faca acest lucru posibil este un terapeut specializat in cazuri de adoptie. Noi am avut sansa de a fi ajutati si ghidati in tot acest demers de un om extraordinar de dedicat si de implicat in meseria sa, doamna Elena Vladislav, sefa Catedrei de Psihologie din Bucuresti. Ne-a ascultat, ne-a zambit si ne-a inteles toate stangaciile, emotiile si fricile avute. Ne-a oferit sansa unui nou inceput atat de frumos, pe intelesul tuturor.

Ludoterapia sau terapia prin joaca – instrument de comunicare pentru orice varsta

Terapia prin joaca este cea mai usoara forma de intelegere pentru copii a unui proces tranzitoriu, prin joaca totul prinde contur, totul are sens, astfel ei exprima sentimente, trairi, emotii pe care altfel nu le pot verbaliza. Terapia prin desen sau pictura poate spune multe despre trairile si emotiile copilului cat si a intregii familii. Se lucreaza atat cu copilul, cu parintii adoptivi dar si impreuna. Copilul trebuie sa se simta dorit, acceptat, integrat, continut. Inconstient si involuntar el te testeaza in primele luni petrecute impreuna. Isi arata toate fricile, frustrarile, traumele avute. Se descopera tocmai pentru a fi acceptat asa cum e, pentru a fi dorit dincolo de toate imperfectiunile avute. Odata depasita aceasta etapa se creeaza atasamentul dorit, se castiga increderea reciproca. Insa, in orice relatie noua, fiecare vine cu cate un bagaj in spate, nu se vede, dar se simte.  

Bucura-te de tot ceea ce alegi sa faci. Daca nu iti place, esti responsabil sa faci o schimbare – Chuck Palahniuk

De obicei, pe unii dintre noi schimbarea ne sperie, ne dorim o schimbare dar ne e teama sa se intample.

Iar adoptia unui copil aduce o schimbare importanta in viata unui parinte, pe cat e de dorita si de asteptata, pe atat este de emotionanta si de coplesitoare. E important sa fii constient, asumat, impacat cu decizia luata si pregatit sa oferi o iubire fara margini, o iubire neconditionata, pentru ca, nu stii inca dar vei primi inzecit inapoi.

Avem un scop comun, acela de a adopta, dar traim, gandim si simtim diferit. Insa chiar si asa, fa-ti curaj si spune ce simti, pune intrebari pana primesti raspunsurile dorite, pana atunci cand intelegi, cand te ridici si pleci mai departe alt om, un OM mai constient, mai impacat, mai echilibrat, nerabdator sa se intample dar mult mai sigur pe sine.

Cover photo by TUKA Photography