5 octombrie, ziua mondiala a educatiei

Nu ne este clar cum s-a sarbatorit ziua mondiala a educatiei in anii precedenti. Nu am acordat importanta necesara pana acum, nu am simtit cat de importanta e o astfel de zi si mai ales in contextul in care anul acesta, “ o sarbatorim acasa ” dupa multe alte luni si zile libere petrecute tot acasa.

Initial a parut ciudat “ inca o zi libera”… si te intrebi cu cine mai pot ramane copiii acasa in timpul acesta? ” si mai mult de atat, ce inteleg ei din ziua educatiei? Practic, sarbatorim educatia prin lipsa ei.

Dincolo de conjunctura aceasta, ziua educatiei/ ziua profesorului, e o zi importanta si merita pusa in valoare altfel.  Ma gandesc cat de inedit si de benefic ar fi fost ca astazi, profesorii sa fi trecut in banci, iar copiii sa preia rolul lor. Copiii erau cei care ofereau o lectie de cultura generala si de educatie prin prisma a tot ceea ce ei au invatat in tot acesti ani petrecuti in scoli/ in bancile lor. Ar fi fost o lectie de viata, o joaca frumoasa, profesorii ar fi inteles de cata nevoie de interactivitate si bucurie au nevoie copii, sa invete jucandu-se si sa se joace invatand. Astazi puteau fi profesorii cei ascultati, cei care primesc note si calificative, cei care ridica mana, cei care raspund la ore, sau cei care nu si-au facut tema.

Era un schimb de roluri, de cunostinte, care ii imbogatea pe toti deopotriva. Era un exercitiu de empatie, te intorceai in timp la copilul din tine, la nevoile lui, la cum si-ar fi dorit sa fie educat. Priveai cu alti ochi apoi ziua de maine si intelegeai ce meserie nobila ai. Realizai inca o data cat de importanta si de cruciala e meseria de profesor, cat de mult conteaza educatia si modul in care iti ghidezi si iti educi elevii, bucuria si profesionalismul cu care iti faci meseria. Si atunci ai fi primit inzecit inapoi, copiii stiu sa ofere cele mai sincere bucurii si emotii. Ar fi disparut frica, teama, lipsa de respect, stangacia, frustrarile fiecarui elev ca nu este inteles, ca el nu poate mai mult, ca nu poate fi ca ceilalti. Fiecare s-ar fi deschis in felul lui.

Si poate ca o singura zi nu ar fi schimbat atat de multe in profesori sau in copii, dar era un inceput. Era un pas spre a intelege mai mult.

Din pacate, chiar si astazi rata abandonului scolar creste destul de mult, creste de la un an la altul, iar saracia pare a fi motivul principal pentru care parintii isi retrag copiii de la scoala sau copiii sunt nevoiti sa renunte ei insisi, preluand rolul parintilor pentru a-si creste fratiorii mai mici sau pentru a munci de la varste fragede sa isi intretina familia. E clar ca ceva trebuie sa se schimbe, mentalitatea noastra trebuie sa se schimbe. Iar sansa noastra consta in educatia timpurie a copiilor.

EDUCATIA nu este pregatirea pentru viata, EDUCATIA este viata insasi, John Dewey

Atunci intelegi pentru a cata ora rolul educatiei de la varste cat mai fragede, din gradinita. Cat de important este sa continui sa evoluezi permanent si cand parintii sunt prea ocupati sau prea putin capabili sa iti ofere acest start in viata, macar o educatie de baza, intervine rolul educatorilor, invatatorilor, profesorilor de a-si intelege meseria crescand si educand viitori elevi si adolescenti care se regasesc in bucuria de a invata, de a studia, de a intelege ca viitorul lor incepe sa prinda contur de pe bancile scolilor. Caracterul si personalitea lor se formeaza tot atunci. Adultii capabili, asumati, constienti de ce vor si ce pot, se formeaza tot de atunci. Avem nevoie de repere, de exemple, de mentori, de valori.

Avem nevoie sa NU ne oprim din a invata in fiecare zi, fie ca suntem, copii, parinti, profesori.

LA MULTI ANI, profesorilor in a fi mereu mai buni, mai empatici, mai deschisi si mai dedicati profesiei lor!