Despre stereotipuri, tipare si prejudecati

De mici am fost crescuti crezand ca ne-a adus barza. Si am crezut asta mult timp, fiecare barza vazuta pe cate un stalp era “ barza noastra ”. Copii fiind, traiam intr-o lume a stereotipurilor pastrate din generatie in generatie. Daca plangeai sau tipai ti se spunea ca “ e rusine, rad fetele de tine sau rade nenea “, daca te revoltai, te purtai nepotrivit, veneau tiganii si te luau. Te intorceai din drum daca iti taia calea o pisica neagra, asta dupa ce iti scuipai de trei ori in san si marti, 13 nu era o zi buna. Si atat de tare am ajuns sa credem in acest 13, incat randul cu nr. 13, nu exista in avion.

Astazi, insa stereotipurile de alta data au luat alta amploare, au devenit tipare, prejudecati. E mai la indemana sa pleci din start cu o prejudecata asupra lucrurilor, sa vezi totul in alb si negru. Sa ai deja o eticheta pusa pentru ca ” stii tu mai bine “.

“Porti ochelari – esti tocilar “

Daca porti ochelari, esti tocilar, daca ai note bune la scoala, de asemenea esti tocilar, nu ai cum altfel…e greu de inteles ca poti fi un copil care invata din clasa, care invata de placere, care retine mai usor, care are memorie fotografica, care e dornic sa cunoasca mai mult, sa citeasca mai mult, sa inteleaga mai mult sau chiar sa copieze exemple, sa isi formeze modele din parintii sai, din profesorii pe care ii are, modele de campioni sportivi sau modele din viata de zi cu zi. E greu de inteles ca scopul pentru care porti ohelari poate fi miopia sau hipermetropia, ca nu e o alegere ci o necesitate. In schimb e mai usor sa pui porecle, sa arati cu degetul si sa razi zgomotos pe tema asta.

“ Frati de mama “

Daca esti un copil adoptat, din start esti diferit, esti altfel. Exista un stereotip des intanit si in prezent “frati de mama”. Cand m-am nascut eu, fratele meu mai mare avea 4 ani. Am crescut impreuna fara a sti sau a constientiza vreodata ca suntem “ frati de mama “. Parintii nu ne-au spus si nu au considerat important sau necesar sa ne mentioneze acest aspect. Insa vecinii, oamenii si copiii pe care ii stiam sau ii cunosteam pe parcurs, tineau sa precizeze acest lucru, pentru ca trebuia neaparat sa spui “ al cui esti “, si eventual dupa porecla, daca locuiai la tara sau in cartierele periferice ale unui oras. Si apoi, erai surprins sa afli cum chiar ei iti spuneau mai multe despre tine, fara sa te regasesti intr-un fel sau altul in descrierea lor. Fara voia ta, fara sa intrebi sau fara sa vrei sa stii, erai etichetat intr-un fel anume.

“ De ce sa adopti, dureaza ani de zile si nu stii ce iei… “

De multe ori in copilaria mea, nu ii intelegeam pe adulti. Fizic ii priveam de jos in sus dar moral, erau mai mici ca mine. Preferam sa ii evit, tocmai din dorinta de a scapa de aceste stereotipuri si prejudecati care se repetau.

In ultimul timp am avut ocazia sa cunosc oameni, cupluri care desi isi doreau copii si isi doreau atat de mult sa devina parinti, nu au ales calea adoptiei, din teama de a nu fi judecati gresit si nu de catre alti oameni in general, ci chiar de catre cei din familie. Imi spunea cineva de curand “ am cui sa dau averea, de ce sa dau la un copil strain, oricum sa adopti dureaza ani de zile si nu stii ce iei “… dar noi nu cumparam suflete, nu ne alegem o palarie de vara. Dimpotriva, adoptand depasesti bariere, frici, prejudecati, indeplinesti un vis comun, acela de a fi parinte si de a oferi un camin, o familie, o educatie, o sansa la o viata mai buna, unui copil “ mai putin norocos “.

Sunt multi oameni din pacate care fac parte din categoria celor crescuti printre stereotipuri si tipare. Crescuti cu umilinta, cu teama, invatati sa tina capul plecat, sa fie condusi dar care la randul lor traiesc un vis neimplinit dar uneori impacati cu alegerea facuta… si altii care prefera sa acuze, sa se planga, sa umileasca, sa faca ceea ce au invatat sa faca.

Astazi e “cool” sa fii bronzat la salon, dar copil fiind, daca ai tenul si pielea mai inchisa la culoare, atunci “ esti tigan “.

Daca tenul si pielea iti este mai inchisa la culoare, categoric esti “tigan”. Daca te cheama “Abdul” sigur esti “ tatar”, nu prea vorbesti romaneste si nici nu ai cum sa ii intelegi pe romani. De religie nici nu se pune problema, caci “ stiu ei, restul mai bine”. De asemenea daca locuiesti in “sudul tarii” sau daca vii din Bucuresti si locuiesti intr-o cu totul alta zona a tarii, esti “ smecher “.

Sufletul nu are culoare

In Romania secolului 21, inca traim printre tipare si prejudecati, putini sunt cei care isi doresc sa se schimbe, sa scoata capul din cutie, sa gandeasca liber, sa scape de etichete, sa nu puna etichete si chiar sa isi invete copilul sau copiii ca sufletul nu are culoare, ca toti avem drepturi egale, ca dincolo de zambetul nostru sau dincolo de formula noastra de succes, se pot ascunde multe greutati, multe tristeti, multe lacrimi, multe ore de munca…

Dar sa gandesti nu e pentru oricine, ar insemna sa ai constiinta, sa citesti, sa asculti, sa inveti la timpul potrivit, ca aspectul fizic si culoarea pielii nu conteaza cand sufletul iti e atat de frumos, cand tu radiezi cu toata fiinta ta si esti o bucurie pentru cei din jur. Sau, dimpotriva daca te incadrezi in “tiparele clasice ale frumusetii”, cu dimensiunile “standard” tot sufletul vorbeste pentru tine, tot caracterul iti imbraca formele perfecte.

Grasule, slabanogule – cuvinte care schimba soarta unui campion

La un club sportiv din zona, exita un baiat extrem de talentat si de muncitor, era apreciat de intreaga echipa si de antrenor, insa “au stiut” cativa copii sa il jigneasca si sa il umileasca atat de tare pe baza greutatii sale, incat el a abandonat acel sport, desi ar fi putut face performanta. Nimeni si nimic nu l-au putut intoarce inapoi, a crezut mai mult in acele cuvinte grele decat in cei apropiati lui care il incurajau sa continue. Cate talente nu s-au pierdut asa…

Educatia – “ scopul educatiei este sa inlocuiasca o minte goala cu una deschisa “ Malcom S. Forbes  

Totul tine de educatie, de cum esti format, de cum esti ghidat prin viata. Cand pistruii de pe fata iti stralucesc in soare, parca ai o parte din copilarie mereu cu tine…insa tocmai lucrul acesta nu se vede, de obicei e mai la indemana sa razi de un pistruiat decat sa ii admiri pistruii.

Noi, oamenii, nu stim nici astazi ca iubirea e raspunsul la toate intrebarile, ca indiferent cat de mic, de negru si de neinsemnat poti fi in ochii cuiva, exista cineva in lumea asta care va crede in tine, care te va iubi neconditionat, care te va ridica si te va ajuta sa ajungi cea mai buna versiune a ta si atunci vei crede si vei face si tu la fel mai departe.

Si toate astea se vor intampla cand vom scapa de stereotipuri, de tipare, de prejudecati… cand vom invata sa gandim liber, sa gandim pentru noi, nu pentru restul.