kadhim – bobita de cafea

Exista in viata noastra un timp, o vreme, un moment, cand dorintele se implinesc, cand totul se leaga si se concretizeaza. Asa a fost atunci cand au aparut cele trei minuni in viata noastra, dar viata te surprinde atat de mult uneori, si cred ca ii place, ca o face atunci cand te astepti mai putin sau deloc.

Devenisem parinti, aveam un baietel si o fetita, tabloul parea complet, dar undeva acolo sus, unde zboara dorintele noastre, ramasese una neimplinita sau doar in asteptare.

“Ai grija ce iti doresti, ca sigur ti se intampla”

Atatia ani incercasem imposibilul iar acum totul se intampla natural, firesc. Aveam un bebe in burtica, si era inca un semn ca nu iti joci tu toate cartile, acolo undeva, cineva are un plan mai bun pentru tine. Respectand principiul “ ai grija ce iti doresti, ca sigur ti se intampla “, ne-am dorit si s-a intamplat. Insa nu oricum, minunile nu vin sa iti bata la usa, ti le creezi, faci tot ce tine de tine, incerci imposibilul si nu renunti, nu te resemnezi. Daca undeva in lumea asta exista o sansa de 1%, crede in ea, e mult mai mult decat nimic.

Cugetari de copil…

Asa a aparut, Kadhim Efrem – bobita de cafea, dintr-o dorinta prea mare, din mii de pasi facuti spre cabinetele medicale, din rugaciuni aprinse si vise nestinse. Atunci nu stiam, dar el avea un plan, si-a asteptat fratiorii si la doua luni distanta si-a anuntat venirea. Era mic si inchis la culoare, iar ochii lui mari ca focul ne acaparau cu totul. S-a grabit sa tina pasul cu fratiorii lui, la 3 luni mergea de-a busilea, la 6 luni topaia si mergea in picioare sustinut. E juniorul familiei dar se incapataneaza sa vorbeasca tare pentru a fi sigur ca e auzit si pentru a-si impune punctul de vedere. E energic, sportiv si atletic si daca ar putea s-ar hrani doar cu fructe. Are prea multa energie pentru cate ore are o zi si pentru cata rabdare si putere mai avem noi. E istet si stie ca orice problema are o solutie, gandeste logic, analitic si are raspuns la orice provocare. Te uimeste spunandu-si ca pentru el “ mami, stii de ce ploua atat de mult…pentru ca norii sunt tristi “ iar “ daca in viata vrei sa reusesti, pasul nu-l grabesti “.

Uit de mine, privindu-l pe el si ma trezesc spunandu-i “ vreau sa ma satur de tine cu tine… iar el raspunde amuzat, ”bine mami, atunci mai pune-mi o inghetata”.

O fire sportiva

Te pierzi in ochii lui mari, iar rasul lui sugubat iti aduce aminte de copilarie, cand radeai cu pofta de cate ori faceai o prostie fara sa afle parintii. E mereu pus pe sotii si comploteaza des cu Antonia cum sa fure dulciurile din dulap. Ia toate lenjeriile curate si calcate sa isi faca cea mai mare cazemata, creeaza labirinturi, se ascunde si vrea sa fie gasit. Se catara pe orice toc de usa, face roata oriunde prinde un loc si e intodeauna liderul grupului.

“Tati, vreau sa rad cu tine mereu”

Are o relatie speciala cu tati, rad mult impreuna, asculta muzica si se distreaza teribil. Tati l-a invatat ca in viata important e sa fim fericiti. Stie ca e nevoie sa isi ajute si sa isi apere sora de cate ori e nevoie. De multe ori ramanea langa ea la gradinita, cand Antonia nu voia sa urmeze grupul intr-o expeditie pe munte. Il incurajam sa mearga inainte, dar el ne spunea “ ca nu isi abandoneaza sora “. Copiii ne ofera foarte des lectii de viata, simple asa cum le percep ei dar atat de importante. Cresc impreuna dar au nevoie sa fie autonomi, independenti, sa se dezvolte individual. Au nevoie si de timpul lor, al fiecaruia in parte, fara a fi influentati. Exista des conflicte si sunt firesti, dar au nevoie sa invete, sa inteleaga, sa cedeze, sa imparta. Toti trei sunt atat de diferiti dar se completeaza atat de frumos.      

Nu poti sa simti diferit, nu ai cum

Faptul ca ai un copil biologic, nu schimba cu nimic dragostea de mama sau de tata fata de ceilalti copii adoptati. Nu poti sa simti diferit, nu ai cum. Fiecare a participat in felul sau la realizarea visului tau de a deveni parinte. Singurul lucru in viata de care sunt mandra tare, este, ca ii ador in mod egal pe fiecare, ca nu ii vad altfel, sau diferiti. Sunt ai nostri, nascuti din noi sau din inima, sunt ai nostri. In fiecare am investit toata iubirea noastra, prin Cosmin am devenit prima data parinti, cu Antonia ne-am indeplinit visul de a avea fetita mult dorita, prin Kadhim am realizat marea bucurie de a avea burtica, de a da nastere, de a alapta. Fiecare a contribuit in cel mai frumos mod cu putinta la indeplinirea visului nostru de a deveni parinti.

Sufletul nu are culoare

Nu sunt diferiti fata de alti copii, nu au alt statut, sunt copii ce vin sa faca o lume mai buna. Prin ei vreau sa reusesc sa schimb mentalitati. Vreau ca oamenii sa se opreasca din a mai judeca, din a pune etichete si din a-si forma prejudecati. Albi sau negri, adoptati sau biologici, avem toti un suflet, o inima care nu merita sa fie ranita de oameni care vorbesc dar nu gandesc, care nu inteleg ca sufletul nu are culoare si nu ne alegem noi unde sa ne nastem. Copiii vin pe lume curati si buni si e meritul nostru in totalitate sa ii crestem frumos, sa punem bazele evolutiei lor, si tot noi adulti, parinti, profesori suntem responsabili pentru ceea ce ei devin in timp.

Copiii inteleg, copiii invata, copiii ne imita

De fiecare data, seara la culcare, dupa poveste, le spun cat de mult cred in ei, cat de buni sunt acum si cat de buni vor deveni.

Copiii inteleg, noi credem ca nu, ca sunt prea mici si ei nu stiu, nu inteleg, nu aud, dar ei asa invata, auzind, ascultand. Desigur ca nu ne asculta si nu ne aud mereu, dar se pricep teribil sa ne imite.

Kadi, fii tu varianta noastra mai buna, du cu mandrie numele bunicului mai departe si atunci vom stii ca in meseria de parinte nu am dat gres!   

Cover photo by TUKA Photography