fratii – suflete pereche

La 13 ani, Cosmin are sarcina de a fi fratele mai mare. La scurt timp de la sosirea lui in familie l-a urmat “fratioara”, iar la distanta de un an a sosit si juniorul familiei. Ar fi avut tot timpul sa vina separat, la ceva distanta fiecare, dar si-au ales sa vina aproximativ toti odata. Antonia si Kadhim au avantajul varstei apropiate, 5 si 6 ani si petrec cel mai mult timp impreuna, Cosmin e la varsta preadolescentei, iar relatia cu fratiorii cei mici s-a schimbat. Pana acum cativa ani, faceau toate trasnaile impreuna, se jucau cu masinutele, faceau trasee pe pista de masini, jucau fotbal in casa si afara, se jucau de-a v-ati ascunselea, faceau cazemate impreuna, jucau jocuri de masa si construiau diverse forme geometrice din magneti.

Uneori baietii au nevoie de un moment doar al lor…

Cosmin ii antrena mult la joaca si pe cat erau de fericiti impreuna, pe atat de tare se necajeau cei mici cand unul dintre ei pierdea. Cateodata baietii aveau nevoie de un moment doar al lor dar Antonia intervenea si ii deranja. In nenumarate dati furia a pus stapanire pe ei si a trebuit sa intervenim noi adultii si sa gestionam situatia cu mult calm. In astfel de situatii, cel care gresea suporta consecinte, nu mai juca jocul respectiv sau mergea 10 minute in camera pentru a reflecta la ce a gresit. Daca ii ascultai, fiecare avea dreptate in felul sau, nimeni nu ar fi cedat, dar acesta e rolul nostru al adultilor, sa intelegem, sa explicam si sa oferim solutii.

Cosmin, fratele mereu mai bun

Dincolo de toate necazurile si tachinarile pe care si le pricinuiesc unul altuia, relatia lor e foarte puternica. Se iubesc si asta se simte. Cand nu sunt impreuna isi simt lipsa unul altuia. Fiind trei, au fost nevoiti sa invete sa imparta, sa ofere si sa cedeze. Cosmin le citeste subtitrarile la filme, le citeste uneori seara povesti la culcare, strange jucariile impreuna cu ei sau chiar in locul lor, cedeaza partea lui de dulce si chiar sta cu ei cand noi parintii suntem prinsi cu o alta treaba importanta. Cu siguranta, pentru moment, el este cel care ofera cel mai mult.

Cand cei mici comploteaza iar experimentul esueaza

Antonia este cea care umbla mereu la sertarul cu dulciuri, stiind ca nu are voie sa ia fara sa intrebe si totusi, se asigura ca ia si pentru Kadi, astfel sa poata scapa mai usor. Cei mici comploteaza impreuna mai toate prostiile pe care le fac. De curand, la initiativa Antoniei, prichindeii au scos toate alimentele din frigider si le-au amestecat intr-un vas mare. Toate produsele de tara, bio, organice la care tineam mult sa le ofer in alimentatia lor, au ajuns amestecate, impreuna, laptele, oualele, untul, branza, legumele, fructele. Nimic nu a mai putut fi recuperat. Ne-au ramas conservele totusi. La varsta lor nu toate experimentele culinare reusesc, iar acesta cu siguranta NU.

Dimineti de vara in stropi de apa

Diminetile de vara incep stropindu-se cu furtunul cu apa, Antonia e fericita sa fie udata, Kadi e si mai fericit cand poate sa ude fara sa fie udat. Daca incerci sa-i opresti, risti sa incasezi multe jeturi de apa de la prima ora. Le place mult apa, in orice forma, in cada, in piscina si in ploaie. Sofia, Tupi si Olaf trec si ei prin mana lor pentru cate un “control medical, vaccin sau dus”.  

La rugamintea noastra sau uneori la initiativa lui, Cosmin le ofera bucuria de a se balaci cu ei, e o vesnica competitie sa tina pasul cu el sau cu prietenii lui mai mari.

“Tinutul copiilor” – pasiuni diferite

Totusi diferenta de varsta exista si Cosmin isi exprima acum nevoia de a se juca si a petrece timpul liber diferit. Are gasca lui de prieteni de varste apropiate, toti au o pasiune din a se plimba cu bicicletele, de a cauta trasee si a se intrece in diferite curse. Spre bucuria noastra, Cosmin e inca un copil care prefera joaca in aer liber si nu e pasionat de jocurile pe laptop sau in retea.

Pentru cei mici am creat in curte “ Tinutul Copiilor”, loc de joaca cu doua leagane si un tobogan, turn cu panou de catarare si trambulina. Antonia e pasionata sa se dea in leagan, iar pentru Kadi trebuie sa fii pregatit mereu sa joci fotbal si neaparat sa pierzi la un scor mare.

Cei trei fantastici – ei, in povestea lor

De cand erau mici, am creat pentru ei povesti in care ei insisi erau personajele principale. “ Cei trei fantastici” ramane preferata lor si in prezent. Astfel, “Picioroange, Alergatorul si Inimoasa” erau cele trei personaje de eroi care plecau mereu in misiune cand erau chemati sa salveze pisicuta din copac, broscuta ratacita sau ursuletul “Rostogol”.

Avantajul de a avea un frate sau o sora, este acela ca niciodata nu te vei simti singur. Intotdeauna vei avea un partener de joaca, un prieten, un aliat. Pana vor creste mai mari, la varsta la care isi vor alege singuri prietenii, se au unul pe celalalt. Sunt impreuna mai tot timpul si fac echipa cand vor sa se uite la desene sau sa faca boroboate. Totul se imparte la doi sau la trei.

O relatie perfect imperfecta

Ca in orice relatie si relatia dintre frati, e bine sa inceapa cu dreptul. Pe Cosmin am incercat pe cat posibil sa il pregatim pentru venirea celor doi fratiori. Era micut si ii spuneam ca va avea si el o surioara, precum verisorul lui si astfel vor fi si ei o pereche. Va avea inca un partener de joaca si chiar mai multe jucarii pentru a se juca impreuna. Pentru sosirea lui Kadi, il pregateam spunandu-i, ca bebelusul din burtica ii trimite cadouri prin ingerasi si e tare nerabdator sa il cunoasca. Evident ca nu i-a fost usor, mai toata atentia s-a mutat catre cei mici pe parcurs si chiar la un moment dat, mentionam intr-un articol precedent ca, intr-o seara si-a exprimat furia spunand aproape plangand “ mami, dar lasa-i sa-i mai creasca si Dumnezeu “. De atunci l-am inteles mai bine, avea si el nevoie de noi, de atentia si timpul nostru, de joaca impreuna, de imbratisari si momente create doar pentru noi. Cu timpul si el a inteles ca in masura in care si-a dorit si atat cat s-a putut i-am oferit. Cu siguranta nu am reusit mereu, dar el a inteles. Am vorbit mult cu el, i-am explicat tot ce era nevoie sa stie si sa inteleaga logic, poate ca nu ne-am jucat prea mult impreuna dar am vorbit mult si pe parcurs oferindu-i increderea de care avea nevoie, ne-a demontrat ca a inteles. Chiar si astazi inca ne mai surpinde la masa, cand le explica logic fratiorilor de ce nu e bine sa se dea in leagan imediat dupa ce au mancat, de ce e nevoie de siesta, de ce dinozaurii nu mai traiesc in prezent si cate si mai cate. Totul are logica pentru el acum si atunci cand ceva nu stie sau nu intelege, vine si ne intreaba, cum am proceda noi intr-o anumita situatie sau cum ar fi corect sa actioneze uneori.

Fratele mai mare, un sprijin permanent

E bona perfecta pentru cei mici dar nu pentru mult timp, caci, chiar si el in toata rabdarea si bunatatea lui cedeaza repede si nu intelege cum ne descurcam noi parintii cu doi copii atomici. Si totusi am incercat sa nu il responsabilizam prea mult, are nevoie de copilaria lui si are de asemenea si avantaje si beneficii ca frate mai mare. Are repere clare despre legatura dintre frati, stie ca indiferent de situatie, va avea grija de fratele sau sora lui mai mica, intotdeauna ii va apara si le va fi un sprijin permanent. Chiar a demonstrat-o de cateva ori in relatia cu copiii de pe strada.  

Chiar si pentru cei mici, vine o vreme cand fiecare urmeaza drumul lui…

Niciodata nu ne-am dorit sa se simta unul mai presus decat celalalt, iar asta categoric nu s-a intamplat. Cu siguranta, chiar si din postura de parinti gresim in anumite situatii dar nu favorizand un copil sau altul. De ceva timp am inteles ca oricat de stransa si de apropiata e relatia dintre frati, e nevoie la un moment dat ca ei sa creasca si sa se dezvolte individual, autonom, fara a fi influentati. Ne-am pregatit si pentru acest moment dar dincolo de asta, relatia lor va ramane la fel de stransa, de puternica si poate chiar mai armonioasa simtind ca li se va face dor unul de celalalt. Antonia va incepe in toamna aceasta scoala, mergand in clasa 0 iar Kadhim va continua grupa mare. Pentru noi parintii, ar fi fost mai comod sa mearga impreuna, anul viitor in clasa pregatitoare, sa fie in aceasi clasa, dar nu ar fi fost benefic pentru ei. Nu era de dorit sa fie unul in umbra celuilalt, sa fie unul sau altul “fratele celuilalt”, au nevoie sa isi gaseasca locul singuri, sa isi defineasca personalitatea, caracterul, sa se dezvolte independent. Sa se sfatuiasca si sa aiba ce sa povesteasca.

“Fratele este un prieten daruit de natura” Jean Baptiste Legouve

Ii privesti cum cresc, cum vorbesc, cum se dezvolta, cum se poarta… uneori ca parinte iti reprosezi ca nu ai facut mai mult, ca nu ai putut mai mult, dar mai important de atat e cum ii formezi ca oameni, ca viitori adulti. Cum ii pregatesti pentru viata… cum ii inveti sa depaseasca obstacole si prejudecati, sa creada in ei si mai putin in ceilalti, sa stie sa ofere fara sa astepte sa primeasca, sa respecte in egala masura femeia de serviciu si directorul scolii si nu in ultimul rand, sa stie ca nu sunt singuri.

Sa nu uite nicicand ca intotdeauna se vor avea unul pe altul, indiferent unde viata ii va purta…