scoala e in vacanta, educatia, nu!

Educatia in vreme de pandemie a capatat un alt sens decat cel firesc; de altfel nici inainte nu puteam spune ca a fost un domeniu in care sistemul de invatamant de stat a excelat.

Insa, noi oamenii indiferent de statutul nostru social, prin natura noastra, ne adaptam si nu trebuie sa vina cineva din afara sa iti spuna asta, o faci pentru tine si pentru nevoile tale de baza.

Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat, a fost uitat, Burrhus Frederic Skinner

Rolul cadrelor didactice in ce priveste educatia copiilor nostri e esentiala, ba e chiar mai mult de atat, e continuarea celei mai importante etape din viata unui copil, viitor adult, cunoasterea si sensul.

Astazi, scoala prin metodologia propusa si prin sistemul de predare, nu te invata despre inteligenta emotionala, despre tehnici de respiratie, despre a gandi si a te exprima liber, despre a pune mereu intrebari, despre cat de bine e sa fii curios, sa vrei sa stii mereu mai mult si sa cauti sa intelegi, sa intelegi care ti-e sensul.

Scoala in Romania a creat o competitivitate toxica, copiii se uita unii la altii de parca ar fi adversari si de cele mai multe conteaza doar nota, nota aia de trecere sau nota care arata ca esti mai bun…mai bun la copiat in online.

Profesorii, multi dintre ei, se pierd si ei in fata ecranelor, plini de frustrare ca nu sunt ascultati, ca nu sunt auziti, ca nu sunt vazuti, ca nu sunt intelesi, insa continua in acest ritm fara sa inteleaga ca “scoala online” si invatamantul online, nu se preda pe acelasi tipar, ca atunci cand esti fizic prezent la scoala.

Nici pana astazi, multi nu au inteles ca poti spune lucruri complicate in cuvinte simple.

Ora de dirigentie e despre a pune la zid pe x sau y care a vorbit urat, care a lipsit, care a gresit. Dirigentia nu e si nu a fost niciodata despre creier, despre minte, despre valori, despre pasiune si talent, despre libertatea de a fi, despre introspectie, despre cum sa ne descoperim mintea, despre gandire laterala sau focus linear.

Nu stiu cati dintre parinti, educatori, invatatori, profesori isi observa astazi copiii, elevii. Care e inclinatia lui? Spre lumea exterioara, spre lumea interioara?

Nu exista o scoala a mintii, in care sa ne intrebam ce construim noi astazi? Si nu e tarziu sa o incepi la orice varsta. Creierul nostru e plastic pana la sfarsitul vietii si trebuie sa invatam sa ne observam, sa ne punem intrebari.

Sunt profesori care nu iti dau voie sa gandesti diferit, desi logica ta e buna, gandesti analitic, rezultatul e acelasi, insa e diferit, nu respecti tiparul. Si atunci inveti ca viata e un sir lung de tipare, formalitati si prejudecati.

Cand sunt mai mici, copiii nu se pricep sa invete ascultand, dar se pricep teribil sa ne imite. Ei invata prin repetitie si asociere si atunci de cele mai multe ori, intr-un astfel de sistem de invatamant invata neputinta, rusinea, vinovatia, umilinta, nepasarea.

Revenind la sistemul de invatamant online, in vreme de pandemie, unele cadrele didactice nu isi explica de ce pierd atentia si rabdarea copiilor din fata ecranelor, dar nici nu cauta sa inteleaga sau sa schimbe metoda de predare. Ii penalizeaza prin note mici, prin a-i certa, e cel mai la indemana asa, si ei probabil au fost crescuti si educati la fel.

Insa, cortexul prefrontal al unui copil, viitor adult se maturizeaza atat la fete cat si la baieti pana la 25 de ani. El e mereu in lucru, in crestere, in dezvoltare, iar copilul, oricat am trai noi in era tehnologiei, nu poate sta intre 6 si 8 ore atent, focusat si concentrat permanent la un ecran din care trebuie sa asimilieze zilnic un continut foarte mare de informatii noi si toate astea pe o perioada nedeterminata.

Din pacate, statistic, in aceasta perioada, rata sinuciderii in randul tinerilor cu varsta sub 18 ani e mai mare ca oricand. Pana sa se ajunga acolo intervine tristetea, nepasarea, plafonarea, depresia. Unii ajung la psiholog, pentru altii insa e prea tarziu.

Si atunci te intrebi, educatia incotro?…educatia noastra a tuturor, a celor mici si a celor mari.

Confucius spunea “ Natura ne aseamana, educatia ne deosebeste “. In cazul de fata, nu ne remane decat sa ne depasim conditia de animal social si sa intelegem ca si mintea noastra are nevoie sa fie in permanenta hranita, cultivata si stimulata. Doar asa ne putem adapta si chiar mai mult, vom putea evolua.