Parintele adoptiv – un munte de curaj, emotii si frici, dar, in cele din urma, un invingator

Se intampla sa ii intalnesti pe strada, in parc sau la magazin, au o sclipire in ochi, zambesc cu ochii si au o inima mai mare decat de obicei, doar acolo s-a nascut si a crescut puiul de om, atat de asteptat si de dorit.

In ce ma priveste, ani la rand zaream pe strada parinti cu copii si imi doream sa fiu in locul lor. Fiecare copil pe care il vedeam, voiam sa ma tina pe mine de mana, voiam sa ma strige pe mine “mami”, voiam sa imi sara mie in brate, sa rada zgomotos si sa vina la mine, stiind ca eu reprezint tot universul lui, si el e lumea mea toata.

Viata nu e un menu a la carte, din care alegi ce iti doresti, cand iti doresti…

Dar, viata nu vine la pachet cu un menu a la carte pe care il deschizi si din care iti alegi ce iti doresti cand iti doresti, ca apoi sa iti fie servit in timp util. Viata e o provocare, e cel mai lung drum pe care il parcurgi, nu te opresti nicicand din a continua sa o traiesti in toate formele ei. Viata e o carte cu sute si mii de pagini, insa cele mai multe nescrise inca. Acolo esti tu cu toate incercarile, realizarile, esecurile, fricile, emotiile, ezitarile, frustrarile, cu toate implinirile si neimplinirile tale, cu toate lectiile invatate. Viata ta e despre tine si despre alegerile facute. E despre a fi fericit, indiferent in ce consta fericirea pentru fiecare si despre a fi mai bun cu fiecare zi, pana la urma scopul fiecaruia, este acela de a deveni cea mai buna versiune a sa, nu in comparatie cu altii, ci cu sine.

Ceea ce pentru unii era atat de usor, pentru mine era imposibil

In incapatanarea mea am stiut dintotdeauna ce imi doresc, iar copiii si familia au reprezentat telul suprem. Cu atat mai mult cu cat am obtinut totul atat de greu. Ceea ce pentru unii era atat de usor, pentru mine era imposibil.

Tot viata, atunci cand iti pune o piedica, te invata sa te si ridici, sa nu te pierzi, sa nu renunti, dimpotriva cumva te face mai puternic, si atunci cand alegi sa nu te mai plangi, inveti sa gasesti solutii. Intr-un fel sau altul vrei si trebuie sa reusesti.

Cand alegi sa adopti un copil, stii ce gol vrei sa umpli, stii cata iubire ai de oferit si stii ca doar asa vei deveni complet .

Aici nu mai e despre ceilalti, despre ce va crede X sau Y, e despre fiecare in parte, despre adevarul din noi, despre sinceritate, despre vulnerabilitate, despre suflet, despre cat iti e de frica, de nesiguranta, incertitudine, de ezitari, renuntari, nopti in care adormi cu lacrimi prelingandu-se pe obraji, de zambete furisate, e despre visul pe care nu doar ca il visezi mereu, e despre visul pe care stii sigur ca vrei sa il traiesti.

Si vine o zi cand pasii ti-o iau inainte, intr-o calatorie care incepe in doi, insa la destinatie veti ajunge in trei

Si vine o zi cand pasii ti-o iau inainte, stiu ei in ce loc vor sa ajunga, inima bate ca nebuna intr-un amalgam de stari, emotii noi te cuprind si stii ca ziua aceea e prima zi dintr-o viata noua, dintr-o calatorie care incepe in doi, insa la destinatie veti ajunge in trei.

Si greul parca acum incepe, nu intelegi cum ai asteptat atatia ani, dar stii sigur ca acum nu mai ai rabdare nici cateva luni. Visul tau prinde contur, casa parca si ea asteapta sa prinda culoare, sa se umple de zambete si chicoteli, sa se simta completa.

Si totusi, temerile apar mereu, te insotesc pretutindeni

Si temerile apar mereu, te insotesc pretutindeni, e firesc cumva, daca era usor, era la indemana oricui. Una dintre cele mai mari frici ale unui viitor parinte adoptiv, o consta intalnirea cu Asistentul Maternal si e complet fireasca si justa. Copiii din sistem sunt atasati de AM, indiferent cat de implicati si disponibili afectiv sunt acestia, pana la urma ei sunt familia pe care copilul o cunoaste, unde copilul creste si de care se ataseaza, si care are un rol extrem de important in cresterea si educatia lor. Tranzitia aceasta este esentiala in noua etapa a vietii sale. Copilul trebuie pregatit in a intelege in primul rand in ce consta schimbarea, de ce va avea o alta casa, o alta familie, un alt loc complet nou in care el va creste, de ce i se intampla lui asta, colegii si prietenii lui nu isi parasesc parintii, nu pleaca din casa in care au crescut, de ce va avea o alta mami, un alt tati.

Daca ni s-ar intampla noua acest lucru, adulti fiind, oare ce am simti? Cum am reactiona, cum ne-am purta? Am accepta? Am sti daca va fi pentru totdeauna sau nu?

Sunt intrebari la care merita sa reflectam si sa incercam sa intelegem tot ce simte un copil in acel moment si cat de important este rolul Asistentului Maternal si al Psihologului de Caz in procesul tranzitiei catre potrivire si adoptie.

Niciodata nu vei sti daca vei fi un parinte bun, decat incercand…

Si cate alte temeri nu sunt, justficate si ele. Nu stii daca vei fi un parinte bun, daca te vei descurca mereu, daca nu vei gresi, daca nu vei claca uneori, daca vei face fata tuturor intrebarilor, prejudecatilor, si rautatilor celor din jur. Si totusi tocmai frica aceasta, emotia din spatele ei, ne face vii, ne face mai puternici, mai ancorati si mai conectati la ceea ce ne dorim. Frica e buna de multe ori, pentru ca ea te invata sa lupti mai mult pentru ce iti doresti, te invata sa fii mai atent, concentrat si focusat la nevoile tale, asa ajungi sa te cunosti mai bine, in esenta, nu la suprafata.

Emotia unui copil mare care intalneste un copil mic

Cand ajungi in punctul in care urmeaza sa iti intalnesti viitorul copil, nu stii cum sa reactionezi nicicum, stii doar ca nu vrei sa gresesti, nu vrei sa-l sperii, nu stii ce ai putea face bine, dar stii ca nu vrei sa ii faci niciun rau, nu ai vrea sa gresesti. Toate stangaciile acestea, toate emotiile resimtite ne intorc pe noi adultii la copilarie, tocmai pentru ca acolo nu mai e nicio masca de adult care le stie pe toate oricand, oricum, e emotia unui copil mare care intalneste un copil mic.

Inima nu stia ca poate iubi asa…

Continui sa cred ca atunci te pregatesti pentru cea mai puternica, sincera si frumoasa dragoste pe care o vei intalni in viata asta. Nu ai cum altfel, sunt emotii noi, coplesitoare. Astfel, se naste in fiecare dintre noi, un ghem de sentimente noi, pe care nu le-ai mai trait in forma aceasta, nici inima nu stia ca poate iubi asa.

Puterea e mereu in noi si in faptele noastre, iar frica e buna cand e urmata intotdeauna de curaj si de dovezi de curaj

Tot drumul acesta, tot parcursul adoptiei e sinuos, e plin de piedici, e greu si e lung, si asteptarea doare cel mai tare, dar vine o zi cand stii ca a meritat, si trec ani in care privesti in spate cu mandrie, cu atat mai mult cu cat te uiti in ochii copilului tau si stii ca ai pregatit pentru viata un viitor adult care a fost atat de dorit, de asteptat si de iubit si care la randul lui a invatat sa traiasca si sa iubeasca dincolo de tipare si prejudecati, a invatat ce inseamna sa privesti si sa iubesti dincolo de barierele din mintea noastra. Puterea e mereu in noi si in faptele noastre, iar frica e buna, cand e urmata intotdeauna de curaj si de dovezi de curaj.  

Indrazneste sa visezi, ca sa ajungi sa iubesti si nu lasa niciodata mintile mici sa te convinga ca visele tale sunt prea mari.