Am inceput un lung sir de vizite, la diversi medici, recomandati ca fiind cei mai buni pe partea de infertilitate. Am vindecat tot ce era de vindecat local, am urmat un tratament cu hormoni un an si jumatate. Apoi inca o histerosalpinografie și inca una si tot asa. De atunci am stiut ca trompele sunt problema. Uterul retrovers nu era un hop greu de trecut. 

A urmat un sir de analize genetice, la clinica Medlife, sub indrumarea domnului Dr. Albu. Rezultatele aratau niste mutatii heterozigote, dar nu incat sa impiedice o sarcina obtinuta prin inseminare sau chiar o sarcina naturala, urmata de tratament de specialitate, (anticoagulant) pe durata sarcinii.

Analizele sotului erau perfecte mereu. Problema era la mine.

Au urmat alti ani de investigatii, in total facusem 5 Histerosalpingrafii, 1 Histeroscopie, nenumarate instilatii, cocktailuri de antibiotic, injectate de asemenea cu presiune in uter.

De ce nu pot fi insarcinata, de ce nu pot fi mama?

In ultimii ani, pragul durerii incepuse sa scada, nu mai rezistam la durere la fel de bine ca la inceput.

Nu pot uita una dintre Histerosalpingrafii, evident facuta fara anestezie, atunci am cedat in fata durerii si a fost nevoie de perfuzie si spitalizare de o noapte pentru a-mi reveni. 

Cele doua duble inseminari in care ne-am pus atatea sperante, esuasera si ele. Una dintre ele facute la Medlife, cu domnul Dr. Albu, cealalta la Promed , cu domnul Dr. Tarig.

Si totusi, in incapatanarea mea de a continua aceste proceduri, in urma ultimei Histerosalpinografii si a instilatiilor atat de dureroase, am obtinut sarcina mult visata. Stiam ca e baietel, simteam.

Prima Sarcina

Beti de fericire, seara, cu mana pe burtica citeam lui “BoboLulu” povesti arabe. Nu imi incapeam in piele de fericita. Dar, din pacate, s-a dovedit a fi o sarcina toxica, pana la 9 saptamani am stat in pat Si varsam non stop. Cand credeam ca sunt mai bine, la un control am aflat ca sarcina s-a oprit in evolutie (functii vitale oprite în evolutie). Atunci, cu ajutorul, suportul moral si fizic al unui medic exceptional de sufletist si uman, domnul Dr. Tarig de la Spitalul Județean Ilfov/ Promed, am facut cu anestezie generala chiuretajul si l-am pierdut pe BoboLulu. Nu intelegeam de ce se intampla asa, voiam doar sa plang, sa dorm, sa uit, sa nu mai doara, sa imi raspunda cineva la toate intrebarile si sa vindece toate ranile. 

Fertilizare In Vitro

Dupa un timp, cand, initial negi ce ti se intampla, apoi te revolti, apoi inveti sa accepti, ne-am gandit si la varianta FIV ( fertilizare in vitro ), cu speranta, dar si cu retineri sa nu mai trecem printr-o astfel de tragedie, desi in cazul nostru, doctorii ne asigurau ca rata de succes e foarte mare.

Dosarul a fost aprobat si ne-am prezentat in fata comisiei, sigur ar fi fost o reusita, spuneau toti doctorii implicati in procesul de fertilizare. Dar, dincolo de anii petrecuti in spitale, cu numeroase analize si investigatii atat de dureroase, si cu toata incapatanarea noastra de a avea copii, a ramas ratiunea, si atunci N. surprinzandu-ma chiar si pe mine a intrebat, “Cine alege cine va fi copilul nostru?” – ne-au raspuns, “doctorul curant”. A urmat a doua intrebare, “Ce se intampla cu ceilalti embrioni congelati”? De acolo stiu ca nici nu mai auzeam raspunsurile… Eram intrigata și eu de intrebarile lui N. dar si de raspunsurile medicilor. 

“Mai conteaza restul daca obtineti sarcina dorita?!”

Pentru noi contau si restul… erau donati, erau aruncati?! Erau ai nostri. Am iesit din cabinet confuzi, ne uitam la tot dosarul stufos, pentru care muncisem ceva, dar ceva nu se lega, nu avea sens. Mai tarziu insa, aveam sa inteleg.

A urmat o perioada de pauza, de acceptare, relativ scurta de cateva luni. 

Operatia Laparoscopica

Intamplator, in parc, am revazut o fosta colega de serviciu, care imi era tare draga. Olivia, era insarcinata si era atat de frumoasa cu burtica ei tuguiata, iar sarcina era obtinuta în urma unei operatii laparoscopice de desfundarea trompelor. Un succes garantat, sarcina obtinuta in prima luna dupa operatie. Stiind cat de mult imi doresc o sarcina, cati ani de incercari aveam in spate, m-a incurajat sa incerc sa merg si eu la acelasi doctor, insa, in alt oras, la Roman. Lasam Bucurestiul pentru un mic oras de provincie, dar intotdeauna a contat medicul, omul din spatele halatului.  

Ne-am facut bagajele si am plecat la drum, optimisti, increzatori. De data asta trebuia sa reusim, si deja aflasem de multe astfel de sarcini obtinute in urma operatiei laparoscopice.

Luasem legatura cu doamna Dr. Laura Arvatescu, care impreuna cu sotul dumneaei, medici de specialitate, sectia Obstretica-Ginecologie in cadrul Spitalului Municipal Roman, se ocupau de interventia mea. Mi-au ascultat povestea, mi-au povestit de alte fete cu experiente similare cu a mea, care, intr-un final reusisera si devenisera mame. Prindeam din ce în ce mai multa incredere. Doar aveam un exemplu concret langa mine.

M-am internat, m-am operat, iar cand m-au trezit din anestezie, am fost anuntata, ca, din pacate, trompele sunt infundate, atrofiate și nu se mai poate face nimic. 

As fi vrut sa ma anestezieze la loc, sa fii visat, sa mai incerce odata, orice, doar sa fie alt rezultat, alt raspuns. 

In saptamana spitalizarii ce a urmat, doamna Doctor verifica de cateva ori pe zi daca solutia de contrast a trecut, macar un firicel, cu totii ne uitam la drena, cu atata speranta. Nu ar fi avut cum, dar sperau si ei pentru mine, stiindu-mi povestea si toate incercarile.

N. si Olivia ma vizitau zilnic in toata perioada spitalizarii, am avut toata sustinerea lor, dar incepeam sa cred ca sunt de-a dreptul defecta. Majoritatea reuseau, eu NU. Inca un esec, nu stiam atunci, dar avea sa fie ultimul.

De ce nu pot fi insarcinata, de ce nu pot fi mama?

Astfel, dupa opt ani dedicati cu ardoare obtinerii unei sarcini, a luat sfarsit seria de analize, investigatii, operatii, proceduri dureroase pana la epuizare.

De-a lungul acestor ani, cand oboseam fizic si moral sa mai trec prin diverse proceduri dureroase, ma refugiam in credinta. Mergeam des la biserica, la manastiri, ma rugam mult, mergeam in pelerinaje, imi gaseam cumva linistea pentru moment, dar nu si raspunsul la intrebarea de ce nu pot fi insarcinata, de ce nu pot fi mama?

Tot in acesti ani, am incercat si variante alternative, tincturi naturiste, Branca Ursului, tinctura de zmeur. Am cumparat carti și CD-uri care garantau succesul obtinerii unei sarcini. Dupa cativa ani de lucrat într-o corporatie, cu o echipa grozava și satisfactii pe masura, am hotarat sa imi dau demisia, crezand la un moment dat ca stresul si munca solicitanta pot fi si acestea cauza infertilitatii mele. 

Am fost doi ani consecutivi la Sovata, inlocuind concediul cu alte tratamente cu namol si bai sarate, mai blande de data aceasta, dar nici placute. Si aici ne pusesem atatea sperante, doar reusisera atatea femei, exista si o traditie “La Sovata, unde ramane grea fata”.  

Astfel, pot spune ca in afara fertilizarii in vitro, le-am incercat pe toate si venise timpul sa ne oprim. N. a hotarat sa nu ma mai chinui si sa luam in calcul varianta adoptiei.Pana la urma ne doream copii. Și aceasta era o varianta de a avea copii. 

Nu stiam nimic despre legea adoptiei sau despre adoptii in sine, nu aveam niciun exemplu concret sau cunoscut, stiam ca ne dorim sa avem copii.