Adoptia: Primii pasi

Cu emotii in suflet si cu inima in dinti, am pasit spre DGASPC Sector 4. Eram hotarati sa adoptăm un copil. Nu ne anuntasem inca familia, era decizia noastra si voiam sa fim siguri ca macar de data aceasta vom reuși. 

Interviuri, Vizite, Testare Psihologica

Am depus o cerere, a urmat un scurt interviu. Stiam ca ne dorim o fetita, dar ajunsi acolo, la sectiunea “sexul dorit” am tras aer in piept si am optat pentru ambele sexe. Pana la urma ne doream un copil, nu cea mai frumoasa pereche de manusi. Si daca e sa fie altceva pentru noi?!… gandeam neincetat. Am fost luati în evidenta, am depus dosarul complet, au urmat cateva interviuri cu istoricul familiei fiecaruia, au fost facute vizitele necesare acasa pentru a demonstra ca există spatiul și confortul necesar cresterii unui copil și apoi testarea psihologica.

Atestat de Parinti Adoptivi

Am urmat cursul pentru obtinerea Atestatului de Parinti Adoptivi printr-o serie de intalniri de grup cu doamna Director a DGASPC S4, psiholog de profesie. La cateva saptamani distanta am obținut Atestatul si deveneam mai constienti dar nu suficient de pregatiti pentru ce ne asteapta. Eram pusi in fata adevarului fara perdea, copiii veniti dintr-un astfel de sistem erau sensibili, vulnerabili, dificili si era firesc cumva. Trebuia sa fim realisti, constienti si asumati. Sa intelegem ca nu va fi usor. Va fi un proces lung de adaptare, de acceptare, atat pentru noi cat si pentru copil.

Sufletul Nu Are Culoare

Stiu ca imi doream un bebe mic, cu care sa traiesc sentimentul de mama si maternitatea in toata frumusetea si inceputurile ei. Insa am fost instintati, ca, de obicei copiii declarati adoptabili sunt de varste mai mari, de etnie roma sau cu diverse boli.

Ne-am asumat aceasta alegere fara prejudecati, mai tarziu am invatat ca sufletul nu are culoare. Doar noi oamenii mari, cu litere mici, avem prejudecati.

Calculatorul a Ales Pentru Noi

Pentru ca am fost deschisi catre varsta (0-5 ani), sex, rasa/etnie, voiam un copil sanatos sau care putea fi tratat si vindecat, telefonul a sunat dupa aproximativ 4, 5 luni anuntandu-ne ca din lista aceea, calculatorul a ales pentru noi un baietel de 5 ani si 11 luni. Si ca trebuie sa mergem cat mai repede in vizita sa il cunoastem, altfel va implini 6 ani și nu se va mai incadra in grila de adoptie, conform dosarului nostru.

I-am vazut poza, ne citeau istoricul lui, dar nu mai auzeam niciun cuvânt. Nu era fetita, dar eram fascinata de cata lumina si caldura transmitea acest baietel cu un zambet retinut. 

Fotografie: Andreas Wohlfahrt